Manifest De Sasa Pana Comentariu Literar

Comentariu manifest de sasa pana - Mai jos o sa aveti mai multe rezultate pentru cautarea Comentariu manifest de sasa pana. Puteti gasi foarte multe referate accesand categoriile din partea dreapta despre Comentariu manifest de sasa pana. Uita-te mai jos si o sa gasesti cele mai relevante rezultate pentru cautarea Comentariu manifest de sasa pana. Alege cel mai bun referat din aceasta cautare si descarca gratuit. In cazul in care nu gasiti referatul Comentariu manifest de sasa pana va rugam sa efectuati o cautare dupa un singur cuvant cheie. Avem o baza de date care creste pe zi ce trece si suntem siguri ca daca nu acum, in viitorul apropiat cu siguranta o sa adaugam referatul Comentariu manifest de sasa pana.

Literatura este caracterizată de polimorfismul evoluţiilor manifestate în realitatea social-politică, fapt ce determină conturarea diferitelor curente culturale. În acest sens, atitudinea contestatară a avangardei literare îşi are rădăcinile în spiritul rebel al unor creatori din secolul al XIX-lea. Este vorba, în primul rând, de scriitorul francez Lautreamont, cel care exprimă revolta împotriva condiţiei umane într-o viziune stranie, delirantă, onirico-fanstastică.

Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, Sașa Pană obține în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Sașa Pană publică revista de avangardă unu și înființează o editură sub aceeași siglă, unde va tipări cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Vasile Dobrian și alții. La fel ca majoritatea avangardiștilor români, Sașa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest. Formula \"automatismului psihic pur\", prin care André Breton definise suprarealismul, își face simțită prezența în volumele intitulate \"Diagrame\" (1930), \"Echinox arbitrar\" (1931), \"Viața romanțată a lui Dumnezeu\" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conștientă și vis, poetul, aflat în postura de \"secretar al inconștientului\", stenografiază cu voluptate mesajul unei \"halucinații binefăcătoare\", aureolat de \"briza reveriei\". În cărțile publicate ulterior, \"Cuvântul talisman\" (1933), \"Călătorie cu funicularul\" (1934) și altele, scriitorul își distribuie substanța poetică în două registre: unul, al programului avangardist \"subversiv\", va fi branșat permanent la energia \"incendiului reținut în cuvinte\", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalități minore, elegiace.

Actiune de soc, avangarda are functie regeneratoare si deschizatoare de drum in arte. Ruptura de trecut este violenta, intensa, avangarda proclamand necesitatea noutatii. Avangarda reprezinta, pe langa o realitate literara, si ,,o atitudine de viata, un mod de a concepe si a trai existenta\" (Marino, 1973: 179). Ea sfideaza regulile existente pana atunci in arta, fiind caracterizata printr-o atitudine de fronda, prin ,,ruptura totala, de substanta, fata de orice continuitate, integrare si solidarizare posibila\" (ibidem: 181). Artistitii avangardei se concentreaza asupra creatiei ca proces, neinteresandu-se de rezultatul ei (opera). Inovatia presupune incalcarea, negarea programatica, deliberata a tuturor normelor anterioare, iar ,,spiritul sau refuza adeziunea, apartenenta, participarea\" (ibidem). Ierarhiile, valorile cunoscute pana atunci sunt contestate radical, negate, urmarindu-se eliberarea totala, ,,introducerea unui nou sens si stil de viata\" (ibidem: 187). Ideea de continuitate si filiatie lingvistica este abolita, avangarda actionand in numele poeziei, ,,in vederea recuperarii poeziei, in forma sa cea mai profunda si autentica\" (ibidem: 201). Iesirea din istorie, regenerarea, reimprospatarea, ,,stralucirile supreme ale artei absolute\" sunt cateva din obiectivele urmarite de reprezentantii avangardisti. In opinia lui Adrian Marino, in cadrul acestei noi viziuni asupra artei se neaga literatura de simpla fantezie, se accentueaza caracterul critic impins pana la farsa, bufonerie si se tinde spre eliberarea expresiei, formelor si compozitiei. Reconstructia limbajului, abordarea unor teme care pana atunci nu se aflau in sfera de interes a celor ce faceau literatura, restructurarea stilului sunt modificari aduse de avangardisti.

Poetii de avangarda sunt experimentatori, manifestele lor sunt lansate ,,pentru a-si face mai explicite ideile noi, dar si pentru a face mai evidenta actiunea negativa\" (ibidem: 40). Poezia este vazuta drept ,,constiinta a poeziei, care se explica pe sine, scriindu-se\" (ibidem: 41). Numarul manifestelor este unul impresionant, manifestul fiind mai valoros decat orice poem, avand mai mult decat semnificatie programatica, devenind ,,un adevarat gen literar, constituind o literatura intreaga, de frecventat ca atare\" (Pop, 1969: 42).

lui, ciudatele sale creaţii avură un neaşteptat ecou asupra unui grup de scriitori români care începând din 1926 s-au declarat partizani convinşi ai modernismului literar. Primiţi cu ostilitate de critica oficială şi cu indiferenţă, în cel mai bun caz, din partea publicului, aceştia nu s-au descurajat ci s-au manifestat destul de zgomotos, inclusiv prin intermediul unor publicaţii literare cu apariţii sporadice şi cu un tiraj extrem de redus.

Pe alt plan, autorul lui Gayk avea cu totul altă metodă de compunere decât aceea bazată pe purul hazard, preconizat de Tristan Tzara într-unul din manifestele sale. Urmuz nu s-a folosit nici de colaje formate din cuvinte tăiate din ziar şi amestecate în pălărie. Dimpotrivă, manuscrisele urmuziene dovedesc că autorul, odată fixat pe o temă, o preluctra mereu, uneori timp de zeci de ani, alegându-şi mereu expresiile cele mai potrivite, beneficiind de un acut simţ al limbii, perfecţionându-şi tot timpul, stilul. Nu se poate susţine opinia unor recenzenţi după care Urmuz ar fi fost preocupat numai de forma literară. Se poate chiar afirma că, într-un fel, acesta a respectat modelul de scriere clasică, tradiţional.

Precum dadaiştii, suprarealiştii nu considerau că fac parte dintr-o şcoală literară ci se considerau a fi una din manifestările spirituale cele mai importante din epoca dintre cele două războaie mondiale. 153554b96e

https://www.flatrockeq.com/forum/general-discussions/ultimate-guitar-chords-tabs-pro-v5-10-5-apk-top

https://www.mofitnait.com/forum/welcome-to-the-forum/microsoft-project-2013-ita-torrent

https://www.growthexecutivecoaching.com/forum/business-forum/lela-star-tease-me-then-please-me-wmv